Biserica din care au crescut copaci

Biserica Sfanta Teodora din Peloponez, localizata in asezarea Vasta,

este una dintre cele mai minunate bisericute din lume, fiind unica prin

cele petrecute cu ea. Biserica este zidita pe un loc unde mai apoi au

crescut copaci. Copacii au imbratisat-o si au strans-o la piept,

insa fara a o deteriora.

Vasta este o localitate din municipalitatea Megalopolis, in prefectura

de Arcadia, Peloponez, Grecia. Vasta, micuta asezare din Arcadia,

este cunoscuta lumii intregi pentru "miraculoasa bisericuta" a

Sfintei Teodora de Peloponez - Biserica Sfanta Teodora din Peloponez -

biserica din care au crescut copaci.

Copaci au inceput sa creasca din acoperisul bisericii, ale caror

radacini nu se vad nici in interiorul bisericii, nici sub tavan si nici pe

lateralul cladirii. Sute de ani au trecut, insa radacinile tot nu se vad.

Astazi, pe acoperisul bisericutei ridicate in cinstea Sfintei Teodora de Peloponez ,

se afla un numar de 17 copaci uriasi. Cea mai mare parte dintre ei sunt inalti de peste

30 de metri, unii dintre ei avand o grosime de peste un metru. Multi dintre copaci au o

greutate de peste o tona. Totusi, desi acoperisul bisericutei este subtire, fara nici o i

ntaritura speciala, rezista ca prin minune. Oamenii de stiinta care au cercetat cazul isi

marturisesc neputinta de a explica cum cresc copacii pe un acoperis subtire fara sa se

prabuseasca biserica.

Sfanta Teodora din Vasta a ajuns, in foarte scurt timp, mult iubita de crestinii din zona.

Minunile nu au incetat sa apara, multi gasindu-si alinare la mormantul sfintei.

Minunea este evidenta: radacinile celor 17 copaci imensi nu se vad pe nici o parte.

Acoperisul are o grosime de doar cativa centimetri, peretii sunt si ei din piatra,

fara crapaturi sau gauri. Radacinile nu se vad nici in interior, nici in afara. Datorita

acestora, micuta cladire se afla sub o imensa presiune, in timp fiind necesare unele

restaurari, dar minore, si mai ales din cauza curiozitatii unora lipsiti de experienta,

care au incercat "sa inteleaga" misterul. Interventiile neprofesioniste au afectat

arhitectura bisericii, insa mult prea putin.

S-a hotarat sa se faca un test cu ultrasunete, peretii urmand a fi analizati bucatica

cu bucatica. Rezultatul cercetarilor au oferit cercetatorilor raspunsurile necesare

pentru a primi abrobarile necesare restaurarii in intregime a monumentului.

S-a vazut cum radacinile se scurg prin firisoarele de spatiu ramas liber intre pietrele zidurilor,

pana in pamant. Zidurile se afla intr-o permanenta tensiune, iar cladirea a devenit "un corp viu".

Marturiile arheologilor raman insa si ele la aceeasi concluzie: aceasta este

o minune, unica in lume si inca inexplicabila, cum radacinile au putut urma aceasta

cale si cum bisericuta si acoperisul sunt neatinse.

Loukas Constantin, geolog: "Nu exista explicatie din partea geologiei.

Este vorba de o minune continua" (1987).

Gheorghe Raptis, silvicultor: "Intregul fenomen depaseste orice explicatie logica,

fireasca si stiintifica a omului" (1992).

Elefterie Beligiannis, inginer: "De vreme ce vanturile care sufla acolo au puterea

sa dezradacineze arbori, se intelege clar cu ce mare putere apasa cei 17 copaci

asupra acoperisului" (1986). Elena Stavrogiannis, arhitecta: "Fenomen inexplicabil stiintific.

Puterea greutatii si a vanturilor ar fi trebuit ca, datorita pozitiei bisericutei, dar si datorita

constructiei provizorii a acesteia, si tinand seama si de vechimea ei, sa duca la distrugerea sa.

Insa ea a ramas in picioare de atatea secole, fara stricaciuni serioase" (1993).

Anastasie Tinka, teolog, arheolog, istoric: "Intreaga crestere, existenta si viata a

copacilor de pe acoperisul bisericutei Sfintei Cuvioase Mucenice Teodora uimeste,

depaseste orice ratiune si explicare fireasca a omului.

Aceasta arata o insusire rara: interventia lui Dumnezeu pentru faptura Lui, savarsirea minunii."

Makrigiannis, geolog: "Saptesprezece uriasi sprijiniti pe nimic.

Toti acesti arbori imensi sunt inradacinati pe nimic, sau mai bine-zis pe

acoperisul gros de cativa centimetri! Cea mai mare surpriza ne asteapta inauntru.

Nici o radacina cat de mica nu iese dintre zidurile vechi. Nici o crapatura care sa se datoreze lor!

Atunci cand vantul bate printr-un copac urias al bisericutei, radacinile lui formeaza niste

parghii atat de puternice, incat micul asezamant ar trebui sa se darame imediat.

Ca geolog, sunt in masura sa stiu foarte bine ca zidurile s-ar fi crapat si s-ar fi

spart chiar numai din cauza unui singur copac, cu atat mai mult ca sunt saptesprezece" (1993).